Minuni zilnice

De dimineață, de când ochii i-am deschis
Bunătatea Ta era deja acolo,
Și-am înțeles că nu e doar un vis,
Și nici eu atât de solo.

Până și-ndurarea văd că se-nnoiește,
În fiecare zi ce-mi stă în față
Căci prin ea omul trăiește,
Și se mai bucură de viață.

Prin milă, casa mea e încă în picioare
Că n-ai surpat sub ea pământul...
Și din culcuș, pot privi în depărtare
Liniștit, de vin nori, de bate vântul.

Pruncii zburdă-n preajma mea,
Iar pe masă am belșug de pâine,
Să mă-ngrijorez? ... cum aș putea?
Când îmi pui deoparte har pe mâine.

Ieșind pe ușă, în aerul de-afară
În loc să-mi țiuie gloanțele pe la urechi,
Tu-ntinzi pace peste țară,
Peste tot ce-i nou, și peste tot ce-i vechi.

Iar seara, înainte de culcare zăbovesc un pic
Și încep să număr tot binele ce mi-ai făcut,
Deși nu-l merit nici măcar pe cel mai mic,
Tu îmi dai cu mână largă din al Tău avut.

~Amin~