Arde California!
Alexandrina Tulics, album Anotimpuri
Soarele plânge la asfințit... pare că vrea să insiste asupra veștilor despre focul întins spre disperarea oamenilor… Frânturi de imagini se rostogolesc uimind prin durere și șoc glasul oamenilor în casa cărora alarmele de foc țipă strident ca din senin evacuarea pentru salvarea vieților!
Imagini de foc cât ecranul se rostogolesc ținându-ne într-o stare emoțională precipitată de milă celor expuși.
Arde în California!
Ard înăuntru amintirile copilăriei, tinereții, arde bătrânețea în ordinea și dezordinea amintirilor ținute cu sfințenie sub lacrimile care se țin de viață ca de ultima bară a vagonului de tren pe care nu vor să- l scape… Țipete în fiecare loc care mobilizează pe cei care-și lasă în urmă averi adunate cu greu sau ușor, parcă fugind intenționat să scape de ele; desene cu mulțimi de inimioare ale unor copii necunoscuți dar acoperiți de diferite culori, petrec pe iarba verde ca ironie aruncată focului flămând de suprafețele care par a fi preluat disperarea oamenilor…
Lacrimi și rugi din sufletul unor semeni care suferă pentru cei care trec prin cercuri de foc…
Undeva pe glob, oamenii își răsfață viețile în huzur necontrolat, alții ocupă spitalele la amenințarea unor demoni-viruși care le vor paraliza viețile în cuști cu regim spitalicesc în care alimentația este înlocuită de medicamente.
La noi: regretăm ultima zi a șirului de zile în sărbători în care medicamentele nu mai fac față indigestiilor și porcușorilor înghesuiți în pântece în timp ce modificări legislative ne lasă mai săraci de stomacul geografic al țării.
Arde în California cu flăcări din imaginația nebunului Nero, pe când la noi, arde mocnit demult, lăsându-ne cu mâna la suflet în urma pierderilor.
... Ultima dată era să mă rătăcesc pe unele din străzile bătătorite în tinerețe pe care le-am găsit cu numele schimbate în limba maghiară; arde mocnit iar o minoritate cere drepturi despăgubitoare: funcții ministeriale de siguranță națională! !
Arde, dar cui îi pasă? !