N-am știut să prețuiesc, Doamne, viața ce mi-ai dat,
N-am știut să mulțumesc că sunt fiică de Împărat.
N-am știut că tot ce am Ți se datorează Ție,
Și, așa nemulțumită, eram moartă în mândrie!

N-am știut că viața mea Tu o ții în palma-Ți sfântă,
Și-mi făceam atâtea planuri, griji și gânduri ce frământă.
N-am știut că îmi ghidezi fiecare pas pe cale,
Și erai cu mine, Doamne, chiar și jos, în neagra vale!

N-am știut să prețuiesc oamenii de lângă mine,
N-am putut deloc să văd că Tu îmi făceai doar bine.
N-am putut să înțeleg dragostea din pieptul Tău
Și cum Tu mă protejai de durere și de rău!

N-am știut să-Ți mulțumesc când belșug aveam pe masă,
Am crezut că se cuvine să-i am pe cei dragi în casă.
Am crezut că sănătatea e ceva obișnuit,
Și, așa, în nepăsare, multă vreme am trăit!

Vin eu astăzi cu căință, o, Stăpânul meu divin,
Să mă ierți doresc, Isuse, și cu frică mă închin.
Iartă-mi, Doamne, nebunia, c-am crezut prea mult în mine,
Și ades, Isuse Sfânt, eu Te-am ignorat pe Tine!

Mulțumesc adânc din suflet pentru tot ce Tu mi-ai dat,
Mulțumesc că azi, în viață, mă simt binecuvântat!
Mulțumesc de-amele zile, de belșug și sănătate,
Tot ce am în astă lume Ți se datorează toate!

Amin