Creștinismul a ajuns, cum a scris Pavel odată,
Doar o formă, aparențe, ca să vadă lumea toată,
Ca să vadă că suntem noi creștini din Dumnezeu,
Dar tăgăduim prin fapte și prin vorbe mai mereu!

Doar o formă de evlavie, la fel ca și fariseii,
Și ajungem să nu credem tot așa ca saducheii.
Nu mai este în noi puterea Duhului ce a fost dat,
Dar iubim să mergem totuși cu creștinii la închinat!

Tu, creștin ce te fălești cu un nume așa de sfânt,
Cum îți mai păstrezi în lume albul din al tău veșmânt?
Te știe o lume-ntreagă că creștin ești doar numit?
Sau te știu că ești în viață omul faptei, pocăit?

Cum ți-e inima în piept, când vezi un sărman pe cale?
Ai în tine nepăsare sau privești la el cu jale?
Cât de mare ții credința când treci tu prin gropi amare?
Mai crezi în puterea Lui, ce te ține în picioare?

Nu trăi în aparențe, ca să nu jălești odată
Că ai purtat un nume sfânt doar cu vorba, nu cu fapta,
Căci pentru acest nume a curs sânge sfânt sus pe Calvar,
Ca tu, cel ce ești creștin, să cunoști al milei har!

Să cunoști că Creatorul te-a iubit atât de tare
Că și-a dat la moarte Fiul ca să ai deplin iertare.
Nu-ți fă Tatăl de rușine prin sfânt nume care-l porți,
Scoală-te din nepăsare, fii lumină între morți!

Adu tu la viață omul care este-n jurul tău,
Poartă-te cu vrednicie, să-l conduci spre Dumnezeu!
Cât de multă ură-n piept poți să ai pentru aproape?
Să nu-ți pese că își pierde sufletul în veci spre moarte?

Și nu-i moarte oarecare, care are un sfârșit,
Ci o veșnică osândă și un chin de nerostit!
Flăcări vii vor arde-n veci pentru toți ce nu-și doresc
Ca să vină la credință și cu răul se unesc!

Astăzi Domnul îți vorbește să îți porți cu vrednicie
Numele ce ți-a fost dat, nu fi orb tu în mândrie!
Nu-i de-ajuns să-l porți în vorbă, numele că ești creștin,
Și tu să mai zaci în patimi, plin de răni și de venin!

Nu mai ai putere-n tine să mai lupți pentru credință,
Zaci ades pe a ta cale și ești plin de neputință.
Te fălești că ești creștin sau poate îți e rușine,
Și nu-ți pasă că și tu mergi cu toți înspre ruine!

Poate încă nu-ți dai seama că, cândva, e un sfârșit,
Ce va pune punct la toate și un semn să fii oprit,
Și vei sta în fața Lui, tu, ce-i porți al Său sfânt nume,
Vei răspunde pentru traiul care l-ai trăit în lume!

Poartă-te dar azi în viață cu o vrednicie aleasă,
Căci acum te pregătești să-I fii sus a Sa mireasă!
Lasă toți din jur să vadă că nu porți tu doar un nume,
Ci-L onorezi deplin prin al tău trai sfânt în lume!

Fii, prin faptă, omul care luminează de departe,
Și astfel, în al tău suflet, de împlinire avea-vei parte,
De-împlinirea aceea sfântă ce-I aduce Lui onoare,
Lasă-ți viața ta întreagă jos la Sfintele-I picioare!

Poartă-I în viața ta numele Lui sfânt cu dor,
Căci creat ești pe pământ să-L slujești pe Creator!
Fii destoinic în tot traiul și-n umblarea ta prin lume,
Căci tu ești un fiu de Rege, care-I poartă al Său nume!
Amin!