Ai fost cândva un vas de cinste...
Autor: Elena Movileanu
Album: Eu sunt doar mâna care scrie
Categorie: Trezire si veghere
Ai fost cândva un vas de cinste...
Ai fost cândva un vas de cinste în casa Mea, copil iubit.
Dar astăzi zaci fără putere, căci la altar nu te-am găsit.
Copilul Meu, ce altădată, cu-atâta foc tu Mă chemai,
Unde ți-i puterea toată, ce din Mine o primeai? !
Ai fost cândva un vas de cinste de care Eu Mă bucuram
Și, prin tine, în adunare, de gura ta Mă foloseam,
Ca prin mila Mea de Tată să-i mângâi pe cei răniți
Și să șterg din ochii plânși durerea celor asupriţi.
Ai fost cândva un vas de cinste și te priveam cu bucurie,
Văzându-te cu cât-ardoare tânjeai să Mi te-nchini doar Mie...
Dar astăzi nu mai ești ce-ai fost, căci sfeșnicul ți-a fost luat,
Iar candela fără ulei zace pe-altarul dărâmat.
Dar iată vremea-i pe sfârșite și harul Meu va fi luat!
Și dacă nu te întorci la Mine, aicea jos vei fi lăsat!
Și-atunci vei plânge cu suspine, însă va fi un prea târziu,
Căci ai luat cu ușurință Cuvântul Meu ce este viu.
Oare n-am fost pentru tine un refugiu de scăpare,
Când, cu fața înlăcrimată, cereai milă și îndurare? !
Oare nu ți-am dat Cuvântul ca din el să te hrănești?
Și-atunci, cum ajuns-ai oare să faci faptele drăcești? !
Unde ești, copilul Meu? Până când mai rătăcești,
Căci te caut la altar cu lacrimi să te pocăiești? !
Oare nu ți-am dat Eu ție Duhul Meu și te-am iubit?
Și-atuncea pentru ce, copile, M-ai uitat, M-ai părăsit? !
(22 februarie 2025)
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/298786/ai-fost-candva-un-vas-de-cinste