Ce lacomi ne sunt ochii spre tot ce nu-i al lor
răpim grăbiți și fructul știut otrăvitor.

Ce lacomi ne sunt ochii spre tot ce ni-e oprit
sărim grăbiți și-n focul știut nepotolit.

Ce lacomi ne sunt ochii spre tot ce văd pe jos
deși nu știm ca lumea nimic mai mincinos.

Ce lacomi ne sunt ochii spre mult și spre întins
deși ne știm curândul mormântului cuprins.

Ce lacomi ne sunt ochii spre tot ce-i lucitor
deși nu știm ca viața nimic mai trecător.

Ce lacomi ne sunt ochii spre tot ce nu-i permis
o știm, dar ce puternic e-ndemnul spre abis.

Ce lacomi ne sunt ochii, ne-atrag spre ce nu vrem
e cupa otrăvită, o știm, și totuși bem.

Eroi și sfinți sunt numai câți ochii nu-i înving
privind străini la toate ei trec, dar nu ating!