O Doamne Dumnezeul Luminii şi-al Puterii,
Tu ai făcut Lumina în Ziua cea Dintâi,
iar Soarele şi Luna, în Ziua cea de-a Patra,
s-araţi că nu dau ele Lumina
ce-o dai Tu!

De-aici acele corpuri se văd strălucitoare,
iar de-acolo pământul se vede strălucind,
în sine, fiecare e fără strălucire,
păruta strălucire le-o dai Tu tuturor.

O, nu-i de la nici una din creaturi Lumina,
Lumina lor din Tine-i, Slăvite Creator!
Tu o trimiţi prin spaţii asupra tuturora...
Ele-o reflectă numai,
dar Tu le-o dăruieşti! ...

... O, de-am putea asemeni, Lumina Ta, primind-o,
s-o dăm şi noi la alţii, cu dragoste, mereu,
şi să-i privim pe alţii mereu în strălucire,
şi-ntunecaţi pe nimeni,
decât pe singuri noi!