Peste hotaru-nsămânțat
cu grâul ca lumina
Ți s-a mulțit nemăsurat
de dureros neghina.

Cândva strigam și eu cerând
s-o smulgi să nu mai fie
nu-nțelegeam ce tainic gând
Sfârșitu-l întârzie.

Dar azi l-aș vrea mai amânat
căci cine știe câtă
se va preface-n grâu curat
din neghina urâtă.

O, ce neghină-au fost atâți
din cei azi grâu și pâine...
- din cei neghină-acuma câți
la fel vor fi grâu mâine!

Chiar eu ce neghină eram
rușinea holdei sfinte
Tu m-ai răbdat, dar ce făceam
de m-ai fi smuls nainte?

Fă secerișu-nspăimântat
o Doamne să nu vină
pân-se vor face grâu curat
toți cei acum neghină.