Tatăl nostru!

                                             Matei 6:7-13

            „Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați.

            Să nu vă asemănați cu ei; căci Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință, mai înainte ca să-I cereți voi.

        Iată dar cum trebuie să vă rugați; „Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ.

       Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău.

          Căci a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin.

       Rugăciunea Tatăl nostru, este foarte cunoscută, fiind cea mai la îndemână, este învățată pe de rost chiar și de către copii, de aceea este foarte des rostită.

         Cei mai mulți oameni însă, o știu pe „dinafară”, dar nu o știu, nu o cunosc și nu o înțeleg pe „dinăuntru”.

            Adică, de către unii, este înțeleasă și de către alții este neînțeleasă în adâncimea ei.

         Deseori o rostim automat, ca un ritual religios, fără să ne gândim la profunzimea cuvintelor pe care le rostim.

        De multe ori considerăm că este o formulă magică, ca şi cum cuvintele acestei rugăciuni, în ele însele ar avea o anumită putere, sau o capacitate aparte, de a-L influenţa pe Dumnezeu și a-L determina să facă așa cum spunem noi.

            Dimpotrivă, Scriptura ne învaţă tocmai contrariul acestor idei.

          Domnul Dumnezeu, este mult mai interesat în ceea ce priveşte curăția, sinceritatea inimilor noastre atunci când ne rugăm, decât ar fi interesat de cuvintele rostite. „Căci Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință, mai înainte ca să-I cereți voi”, ne spune chiar Domnul Isus.

            Evanghelistul Matei în capitolul 6:6, ne învaţă cum și unde este ascultată și răsplătită rugăciunea credinciosului, rostită cu smerenie și sinceritate: „Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”

           Atunci când ne rugăm, practic ar trebui să ne vărsăm inimile înaintea lui Dumnezeu conform Filipeni 4:6: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri”. Nicidecum nu trebuie să Îl impresionăm pe Dumnezeu, recitând cuvinte memorate, sau scrise de anumiți „sfinți”.

   Rugăciunea „Tatăl nostru”, ne învaţă cum să ne rugăm și cui să ne adresăm când ne rugăm.

       Astfel, cuvintele: „Tatăl nostru care eşti în ceruri”, ne învaţă cui să Îi adresăm rugăciunile noastre, adică Tatălui care a făcut cerurile și pământul și care locuiește în cer.

„Sfinţească-se Numele Tău” ne arată că trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu şi Lui să Îi dăm toată slava şi lauda pentru ceea ce este El. El este Dumnezeu și ne este Tată.

        Prin cuvintele pe care le rostim în continuare: „Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ” noi, de fapt ne rugăm ca Domnul Dumnezeu, care ne este Tată, să împlinească mai curând planul Său de mântuire și noi să împlinim voia Sa. Nicidecum nu ne rugăm pentru împlinirea planurilor, sau ale dorințelor noastre.

       Domnul Isus Cristos, ne încurajează de asemenea să Îi cerem lui Dumnezeu, Tatăl, lucrurile necesare zi de zi, rostind cuvintele: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”.

         „Ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” ne aminteşte că trebuie să ne mărturisim păcatele înaintea lui Dumnezeu, să ne depărtăm de păcat și fărădelege, precum şi faptul că trebuie sa iertăm pe semenii noștri așa cum Dumnezeu ne-a iertat pe noi.

            Rostind cuvintele: „Și nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău” de fapt cerem ajutor urgent, din partea lui Dumnezeu pentru a ieși biruitori în lupta cu păcatul şi pentru a fi protejaţi de „săgețile” și atacurile celui rău.

           Învățătura acestei rugăciuni „Domnești” este aceea că, a Tatălui nostru care locuiește în cer, este Împărăția pe care nu o împarte cu oameni sau cu îngeri; a Lui este puterea „Toată puterea Mi s-a dat Mie în cer și pe pământ”, zice Domnul. Și în final, declarăm că a Lui este slava, gloria, cinstea, lauda… „Căci a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci”.

            În concluzie: Dacă nu aștepți cu dor, să vină Domnul mai curând ca să-Și instaleze Împărăția pe pământ, nu o rosti.

        Dacă tu crezi că prin efortul tău ai pâine pe masă în fiecare zi, nu cere pâine de la Tatăl.

         Dacă nu poți să ierți pe vrășmașul tău (nu zic pe aproapele tău), să nu ceri iertare de la Dumnezeu, Tatăl, pentru că te va ierta așa cum tu însuți îi ierți pe cei ce îți fac „șicane”.

           Dacă nu ai nevoie de protecție și ajutor de la Domnul în luptele de zi cu zi, nu te ruga să te izbăvească de cel rău.

          Dar, dacă inima ta este curată, dacă ești liber de păcat, dacă nu ai „prinși de război”, dacă ești în totalitate dependent de Dumnezeu, Tatăl și aștepți cu drag și dor pe Domnul Isus în Împărăția Sa, roagă-te cum nu te-ai mai rugat și Domnul îți va răsplăti.

            Domnul Dumnezeu să ne dea înțelepciune! Amin!