Se duce

Se duce viața, ca un vis, ca o umbră pe cărare,
Ce minunat: un Paradis, prin Jertfa Fiului Sfânt, Mare,

Deschide uși spre fiecare, sfințiți prin Jertfa cea Divină,
Prin El, prin Împăratul tare, nu e moarte, nu e vină,

Ci e trecere-n Etern, sub altă formă-n chintesență,
În Gloriosul Fiu suprem, virtutea doar în El, cadență

Poartă pe aripi de Soare, până-n clipa întâlnirii,
Lăudându-se Cel Mare, ce-I Cale, suflu’ al nemuririi,

Căci făr’ El, suntem nimic, bătuți de vânturi, vijelii,
Doar pai gol, far’ rod în spic, spre vai și veșnice urgii.

Ce Minunat, un Dumnezeu, s-a dat, ca toți prin Cel, ce-I viață,
Să trăim un imn mereu, în lumină, dimineață,

În Zori, ce nu își sting sclipirea, căci El, Marețul, Soare-I El,
În minunata nemurire, o, slavă, glorie, Sfânt Miel! ! !