Taina răscumparării

Isaia 6:8 Am auzit glasul Domnului întrebând:
„Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi?”
Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”


"Iată-mă, trimite-mă!", a spus Răscumpărarea,
"Iată-mă, trimite-mă!", în marea-I Îndurare,

El se gândi la om, la omul în păcat,
Făcut ca verde pom, dar n-a ascultat,

Și acum, merge-n pierzare, direcție: abis,
O, ce milă mare: "Spre Țara cea de vis! ,

Acolo-mi vreau făptura, în chip și asemănare,
Nu amăgit de «ură», înghițit de iadul mare,

Nu-i locul lui acolo, ci-i pentru satan,
Ce împovărează-n tină, prinzând în laț viclean,

Nu, omul, e făptura, în care am pus suflare,
Dăruindu-mi chipul, în armonia-n care,

Edenul, în luci de Soare, fredona tandrețea,
Și-n Gloriosul Mare, pulsa-n veci tinerețea,

Nu, omul, scump îmi este, mă dau deci pentru el,
Ca an cu an, și peste, în sânge de Sfânt Miel,

Răscumpărați să fie, în Viață oricine vrea,
Ca-n noua Împărăție, omul, el să stea,

Cu Dumnezeul său, cel chip și asemănare,
Salvat fiind de rău, prin jertfa cea mai mare!" -

"Iată-mă, trimite-mă!", Doamne, îți mulțumim,
"Iată-mă, trimite-mă!", pe veci te proslăvim,

Slăvit să fii de omul, ce pentru el, te-ai dat,
Eliberând din somnul pierzării și păcat,

Te laude Universul, planeta-n drag, Pământ,
Adevăr ești, mersul, slăvit fii Doamne Sfânt!

În imnuri triumfale, te vom înălța mereu,
Tu, Cel mai Sfânt, Cel Mare, Veșnic Dumnezeu,

Eternitatea-ți cântă un imn al adorării,
Și-n veci, binecuvântă, taina răscumpărării,

A omului, prin El - Marele Împărat,
Te lăudăm, Stăpâne, fii veșnic venerat! ! !