Să mijlocim

Geneza 18:22 (b) «Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului. »

Război, orori, crime, teroare - pământul geme-n sânge plin:
O, până când, Stăpâne-Soare, și ca ecou aud, revin.

O, cum de poate creatura, în ură oarbă să se înnece,
Negândind, că e doar zgură, ca abur vine, și apoi trece.

Ce jalnici, Doamne, suntem toți, dar Tu, mai rabzi, în îndurare,
Te rog, Stăpâne, Cel ce poți, trimite milă și salvare,

Pentru țara încercată, speranța vieții, Tu, doar ești!
Îți aparține gloria toată, Domn al oștilor cerești!

Vin’ acum în apărare, la cei milioane patruzeci,
Și cu raza-ți blândă, Soare, ridică, alină; spre poteci,

De Har și apă vie, îndreaptă, Împărat al veșniciei,
Te imploram, Slăvite Tată, în melodia armoniei,

Inundă acest pământ din plin, Suveran a tot ce ține,
Iar noi, în toate te slăvim: Acel ce ai fost, ce ești, ce vine!