Mă-ndrept spre Tine, Doamne... cu dor mă-ndrept spre Tine...
Am obosit Părinte de-al anilor tumult
Mi-e dor de-un strop de pace de-un strop de bucurie
Şi harul de-a putea în valuri să Te-ascult...

Mă-ndrept spre Tine, Doamne... mi-e haina zdrenţuită
Căci m-au robit păcate şi teama m-a robit...
În inimă pătrunde răceala de afară
Iar trupul de ţărână acum e obosit...

Mă-ndrept spre Tine, Doamne... e drumul plin de spini
Şi-mi sângerează gândul că poate într-o zi
Ai să mă uiţi Părinte în neputinţa mea
Şi-ai să-ncetezi, din ceruri, fiinţa a-mi iubi...

Şi totuşi numai Tu eşti Stâncă în furtună
Eşti Dragostea Supremă ce-n valuri mă susţine
Şi-n zori de zi... şi seara în apus
Mă-ndrept spre Tine, Doamne... cu dor mă-ndrept spre Tine...

Vulcan-24-02-2025
Mary