Să ştie că-i iubit

L-ai aşteptat atâta şi-acuma, biruit
De dorul revederii alergi în calea lui,
Mult tulburat de milă, buza setos s-o pui
Pe fruntea aplecată şi gâtul chinuit.

Ai tot privit în zare şi blând ai stăruit
În tainica nădejde, nespusă nimănui
De-a se întoarce-acasă dintr-un pământ ce nu-i
Prea prietenos cu fiul ce tot i-ai dăruit.

A fost doar o-ntâmplare că ochiu-ţi vămuit
De trista aşteptare şi de-al durerii cui
Recunoscu îndată pe cel ce nu oricui

Venea să-şi ceară milă? Ai alergat grăbit
Întru întâmpinarea-i, fără nimic să-i spui,
Ci doar îmbrăţişându-l, să ştie că-i iubit.