Tatăl iubitor odată fiicei lui i-a spus aşa:
Fiica mea, de crezi c-ai dreptul ca să-ţi afli
neapărat
fericirea şi plăcerea în viaţa cea de-acum
şi dacă vei face totul să le ai
cu orice preţ
chiar când Dumnezeu nu-ţi lasă să le ai cum le doreşti
atunci, fiica mea, te-aşteaptă prăbuşirea
negreşit!

Poţi să smulgi din Mâna Sfântă a lui Dumnezeu
adesea
când te rogi cu stăruinţă şi-ndelung,
- un lucru vrut,
sau îl poţi primi din mâna celui rău,
- pe căi nedrepte,
însă şi-ntr-un fel şi-n altul
îţi va fi nefericit.
Nu-l primeşti ca bucurie,
ci ca blestem îl primeşti
şi n-ai binecuvântare
ci necaz pe urma lui.

Atunci ce-ai crezut că-ţi este fericirea în viaţă
va fi cangrenă ce-ţi roade pacea vieţii
zi cu zi,
îngropându-te-n otravă şi în lacrimi nesfârşite,
chinuindu-te-n regretul cel amar că l-ai cerut.
Şi nu vei putea în urmă nici să-l duci
şi nici să-l laşi
n-ai să poţi trăi-n viaţă nici cu el
nici fără el.

Să ştiţi:
- numai ce poţi cere cu smerită rugăciune
ce poţi aştepta-n răbdare
şi primi cu mulţumire
când îţi dă
şi cât îţi lasă Dumnezeu să ai în viaţă,
va fi binecuvântare pentru tine, ce-ţi doreşti.
Toate celelalte drepturi
şi dorinţi din lumea asta
fiica mea, să ştii, sunt numai lacrimi
şi nefericiri.