O, Sfântă Față-nsângerată
senină sub cununa-Ți grea
spre slava Ta îndurerată
cum să-mi ridic privirea mea?

Cu lacrimi Te privesc
cu lacrimi Te iubesc
cu lacrimi Te sărut smerit
căci pentru mine-ai suferit.

Ce susă-i slava Ta divină
ce joasă-i aplecarea Ta
între sfințenie și vină
pe amândouă-a le purta.

Cum să-Ți privesc acele rane
ce știu că eu Ți le-am făcut,
- o, dureroasele piroane
ce-al meu păcat Ți le-a bătut!

Isuse răstignit de mine,
mă prăbușesc plângând zdrobit:
ce vinovat sunt către Tine
- și totuși Tu cât m-ai iubit!

Zdrobit-am Inima-Ți iubită
făcând ce nu mai pot uita
- cu toată inima-mi zdrobită
plâng încleștat de Crucea Ta!