Mă uit spre cer - și cât de sus
e Răsăritul de Apus
mai mare-i, Dumnezeul meu
iubirea ce-mi arați mereu.

O, cum să-Ți spun, o, cum să-Ți spun
cât ești de bun, cât ești de bun
Slăvit și Mare Dumnezeu
cât ești de bun, mereu...

Mă uit spre munți - și cât de nalt
e dintr-un vârf în celălalt
așa de bun Te-arați mereu
spre mine, Dumnezeul meu.

Mă uit spre mări - și cât de-afund
adâncurile lor s-ascund
așa-mi ascunzi Tu Domnul meu
ce-am încă slăbiciune, eu...

Mă uit spre câmp - și câte flori
câți stropi de rouă sunt în zori
și câtă iarbă-i pai cu pai
atâta bine-mi dai și-mi dai.

- O, cum pot Doamne arăta
cât mi-a făcut iubirea Ta
că simt și vreau, - dar n-am cuvânt
așa de-nalt și-aprins și sfânt...