Lacrimile mele sunt rugi cu fețe de copii
care nu au răbdare cu lumina zilei
și înserează în umbrele
ce vor să le fie prieteni.
sunt zilele curmate l-amiaz’
când soarele își cheamă razele dincolo de umbrele amenințătoare
sunt uitările promisiunilor
făcute cerului
care s-au pierdut pe drumul firii,
sunt lenevirile ce au furat din promisiunea binelui
sunt umbrele care-au
înșelat amurgurile
furându-le cea mai frumoasă luminozitate
ca batistele roșii fluturate în gări
la plecarea trenurilor.
sunt lacrimile neplânse când implorau să-și arate vindecarea în suferință.
lacrimile sunt rugile albite de sinceritate în mărturisirea greșelilor.