Îmi plânge sufletul
ca streașina în primăvară
când ploile nu se dau plecate,
când tăierea viei
suspină pentru păcate
chiar dacă în coarda ei
n-au fost făcute.
îmi plânge bucuria în depărtări de mine
știind că-i așteptată
de mine în suspine,
îmi plânge sufletul
când versul ți-e disprețuit
nefiind-nțeles:
ca este- al Tău
nu-mi aparține.