Contur de fum zăresc în depărtări,
o urmă de brad,
din cetina împodobit
nici glasuri de copii cuminți
cântând însuflețiți colinzi…
nici pâine-n țăst
nici bucurii
năsuc lipit pe geamul aburit,
nici lăcrimări în fericiri
cântate de minunații noști‘ copii:
-Te-am așteptat să vii!
nici săniile trase,
de coarnele sub greutăți de dulciuri și bucate,
nici zurgălăi și clopoței
pentru iubiții prichindei. . !
-Venită-i iarna grea, geroasă
cu fețele de mofturoasă
care se uită înăuntru pe fereastră
să fure copilăria voastră
și cea mai scumpă parte a vieții:
și a noastră.