Brad pierdut...

Contur de fum zăresc în depărtări...
nici o urmă de brad,
din cetină împodobit;
nici glasuri de copii cuminți
cântând însuflețiți colinzi…
nici pâine-n țăst,
nici bucurii...
năsuc lipit pe geamul aburit,
nici lăcrimări în fericiri
cântate de minunații noști‘ copii:
-Te-am așteptat să vii! ...... nici săniile trase,
de coarnele sub greutăți de dulciuri și bucate,
nici zurgălăi și clopoței
pentru iubiții prichindei... !
-Venită-i iarna grea, geroasă,
cu fețele de mofturoasă
care se uită înăuntru pe fereastră
să fure copilăria voastră
și cea mai scumpă parte a vieții,
și a noastră.