Te ascunzi în petic de cer
în toamnă plouată,
în ramuri înghețate,
ce rănile crengilor ploilor le-arată,
în frunze-adormite
si răsfirate de vânt
în fumul ce-ar vrea
să fie partitura unui trist cânt,
te-ascunzi în locuri
unde dorm căprioare
cu ochii izvoare de apă
din vară cu soare
te-ascunzi
în iertări primite de cer
ce te duc la lumină
să nu rătăcești
să nu pieri.