Diminețile mijesc zâmbete însorite, plouate
cu mânuși de frunze adunate,
zilele se ghemuiesc sub palmă solară,
serile lasă vântul să cânte, frunzelor
ce-au mai rămas afară,
nopțile se întind
ca pelteaua de fruct înnegrit,
scrisul plânge, sau zâmbește dacă-i primit…
rugile-mpacă pământul cu cerul
sufletul și-cheamă
suferința pe rugi
plânge cu-amar când
cei mulți mor sub
fieru-ntunericului plug…
Noaptea-i ziua cerească
ce-i cheamă cerește
pe toți să se pocăiască,
ochii surâd în zorii de zi
noaptea mea albă
te-aștept să revii…