Plouă cu soare în zâmbetul tău
mi-e dor de tine, mama
te văd cu ochii-ndreptati spre răsărit
chemându-ți copiii
înaintea Tatălui ceresc,
rugându-L să ți-i facă cuminți
și să nu moară de foame…
lacrimi inundă fața-i de mamă,
se-oprește, cântă, se roagă
stă în genunchi ca un spic de roadă rupt
spunându-Ți tot ce o doare
așa-i trece ziua sau noaptea,
dimineață pe toți îi aduce înaintea Ta,
mama nu mai este dar o văd aievea iar în surdină mă cheamă lacrima sa…
ninge stelar în suspine, de tine mamă mi-e dor
licurici se-nvârtesc lângă mine
parcă sunt cei chemați de tine în rugi
și mă-n fior.