Și-a scuturat secera
de focul aprins, răzbunător,
soarele ca un armăsar bătând din copite
sub care se vedeau stele aprinse…arată
ca o mantie de foc de care se scăpase
înainte de a i se pierde ultima linie subțiată de foc. . ,
Am simțit ca un pumn de jar ce-mi era aruncat în piept,
grăbit să ardă tot
dar mai ales inima
care începuse să plângă într-un hohot de plâns dureros…
în vale, o turma fusese atacată de lupii flămânzi de inimi iertate…