Oftat...
Alexandrina Tulics, album Așteptări

Secundele-s ore și munții câmpii,
negura-și laudă spaima
urlând că n-ai să mai vii…
Bătrânii cu lacrimi neșterse pe-obraz
oftează în gânduri:
Iar suntem în necaz...
Câte rânduri! ?
Muguri promiși de roda bogată
ar vrea fața să își arate,
să nu mai audă oftatul de altădată...