Ești prețuit mai mult decât viteazul,
Cel ce-a știut a cucerii cetăți,
Căci tu, n-ai luat în inimă mânia,
N-ai socotit-o drept printre răsplăți.

Viteaz, mai mult decât biruitorul,
Ești tu, cel ce-ai rămas lângă izvorul
Curat, păzit de-a păcii-ntărituri,
Zdrobind mânia sub dărâmături.

Ești înălțat mai sus decât biruitorul,
Ce-și flutură victoria prin spărturi,
Tu, cel ce ai rămas stăpân pe tine,
Când ai primit atâtea lovituri.

Ești prețuit mai mult decât biruitorul,
Ce-și strânge prada de război,
Căci tu ai luat virtutea salbă
Și ai ales... să pleci cu pumnii goi.