Ce plin e râul vieţii de gropi primejdioase
şi de vârtejuri unde nenorociri pândesc...
- O, am văzut pe-atâţia înotători de frunte
pierzându-se-n aceste vârtejuri înecaţi,
când n-au băgat de seamă
- ori când s-au prea-ncrezut.

Ce-atrăgător e ochiul vârtejului satanic,
ce tare e ispita,
ce greu poţi rezista...
Ce-amăgitor e glasul ce te atrage-n cursă,
ce moale, ce plăcută şi dulce e otrava
cu care te momeşte prăpastia de veci! ...

Iar cel ajuns aproape de vraja pierzătoare
cu neputinţă este, ades, a fi salvat
fiindcă se uneşte şi el cu ucigaşul
luptând în contra celui ce vrea a-l mântui.
Iar cei ce stau pe-alături 'l-încurajează-n rău.

- O, ochi fără ştiinţă
şi suflet fără minte,
- nu vă lăsaţi prea lesne atraşi şi nimiciţi!
Privirea ce vă cheamă
şi vraja ce vă-ncântă
e şoapta blestemată a şarpelui călău:
nu vă lăsaţi viaţa zdrobită pentru veci!

Vârtejul poftei lumii e gura gropii voastre,
plăcerile deşarte sunt flăcări ce vă ard,
vârtejul ţine-o clipă
iar iadul ţine veşnic,
plăcerea e-o părere
dar focu-i adevăr.
Hristos vrea să vă scape...
O, nu vă-mpotriviţi!