Este neapărat nevoie să crezi tu mai înainte,
dar să crezi adânc,
puternic
şi statornic în Hristos,
cât de-adânc e Adevărul
şi statornică-i Dreptatea
şi puternică e Forţa Veşnică-a lui Dumnezeu...

Şi-apoi după ce crezi astfel,
să te duci să-nveţi pe alţii
căci atunci vorbi-vei sincer
şi-ndrăzneţ
şi-ncredinţat.
Un aşa cuvânt se simte de oricine îl ascultă
şi va sparge orice ziduri care i se-mpotrivesc.

Nu vorbi oricum,
şi orice:
spune numai Adevărul
şi vorbeşte-l cu-ndrăzneală,
pe deplin pătruns de el
şi te va urma mulţimea presimţind, atunci, în tine
suflet de păstor
- de care e lipsit-atât de mult.

Dar te va urma atâta cât vei merge-aşa pe cale:
drept
şi curajos,
şi sincer,
şi sărac, cum ai pornit.
Când te vei schimba,
pe dată va simţi mulţimea iarăşi,
şi te va lăsa cu grabă după cum te-a şi ales.

Te va părăsi cu duhul,
dup-aceea şi cu paşii
şi cu cât vei vrea în urmă,
dragostea să le-o cerşeşti,
cu atât mai cu răceală se vor lepăda de tine
şi te vei sfârşi cum meriţi:
- în dispreţul tuturor!

De aceea, ia aminte:
- dacă nu simţeşti chemarea
păstoririi-arzând în tine ca şi rugul sfânt încins,
Adevărul şi Iubirea dacă nu te ard puternic
şi nu poţi sărac rămâne,
- ia-ţi alt drum,
de la-nceput.