A râs și mama, râd și eu, râde bunica-n empireu,
Căci după ce s-a dat în dar, a-ntâmpinat-o El cu har.

Și azi gândul îmi e la tine, căci ne-ai făcut un mare bine,
Ai deschis prin traiul tău, calea spre Cuvântul Său.

Erai frumoasă și cu dor, roșie-n obraji precum un sol,
Ce-aduce grabnic vestea bună și bucuros că ea răsună.

Ai fost frumoasă și cu spor, când mă puneai să cânt de zor,
Din cartea neagră de cântări cu versuri de prin alte zări.

Gustați, vedeți ce bun e Domnul, stătea în cui, sus agățat,
Tabloul, ne veghea la masă, de inima ei înfiat.

A fost o vară și doar una, pe care-n veci mi-o amintesc,
Semințele din podul casei și-acum, bunico le doresc...

A râs bunica, râd și eu... căci Îl avem pe Dumnezeu
Și toată lumea de-ar pieri, eu știu că îi voi întâlni.