Spre dragostea cuminte şi mintea iubitoare,
spre grija cumpătată şi-avântul îndelung,
spre sfânta ta credinţă şi multa ta răbdare,
spre pomii tăi de aur, mă-ntind
- şi nu-i ajung.

Ce-am moştenit din toată comoara ta curată?
- Singurătatea numai şi dorul după vis...
şi taina din poeme,
şi-un foc ce niciodată
nu-l va cunoaşte nimeni cât arde-adânc
închis.