Vai de cei ce n-au în ei
Sfântul Domnului Cuvânt,
Al credinței sfânt temei,
Ca să-i unească cu acei
Ce-L slăvesc pe Tatăl Sfânt.
Ei sunt nori purtați de vânt.

Viața fără de credință
E ca luntrea prinsă-n stânci.
Fără cârmă și lopată
Nu mai scapă niciodată.
Chiar de s-ar lupta pe brânci,
Piere-n nopți de ape-adânci.

Jertfa Crucii este Taina
Cea prin care Dumnezeu,
Dacă crezi în El, te iartă.
Chiar dacă te mai și ceartă,
El te face-un fiu al Său,
Izbăvindu-te de rău.

Credința, draga mea,
Să-ți fie adâncă, limpede și dreaptă,
Mărturisită nu prin vorbă,
Ci cu trăire sfântă-n probă,
Și-adânc, și sănătos prin faptă
Că dreaptă răsplătire te așteaptă.

Atunci credința ta curată
Va fi ca apa răcoroasă.
Cu cât mai limpede-i și-adâncă,
Izvorâtă chiar din stâncă,
Când ești obosită și setoasă,
Cu-atât mai bună-i și frumoasă.
Amin. (Miercuri, 7 octombrie 2020)