O, fraţii mei de astăzi, voi greu puteţi pricepe
înştiinţarea gravă pe care-o tot repet...
Vă amăgiţi cu gândul că nici nu va începe
vârtejul prăbuşirii, fiindcă vine-ncet.

Voi numai mâine, poate,
sau mai târziu, departe,
veţi înţelege bine tot ce v-am spus acum...
Mă tem c-atuncea însă veţi fi un pas de moarte
iar casa voastră scumpă
mă tem că va fi scrum.

Voi m-ascultaţi acuma, dar vă gândiţi că nu e
de partea mea întreagă dreptate-n ce vă spun
- vrăjmaşul se pricepe să-nşele şi să spuie
uşurătăţii voastre că am ajuns nebun.

Mă rog numai ca mâine
sau mai târziu,
departe,
când veţi putea-nţelege tot ce v-am spus acum
să nu fiţi voi atuncea ajunşi un pas de moarte,
nici casa-n întregime să nu vă fie scrum.

Nu m-ascultaţi pe mine,
nici unul,
niciodată,
dar ascultaţi cu toţii de Adevărul treaz!
- Căci când veţi fi-n lumina
şi-n faţa Lui curată
voi veţi afla acolo şi tot ce-am spus eu azi!