Ce dulce doarme copilaşul acestor doi părinţi acum,
ce fericiţi privesc la dânsul părinţii tineri
amândoi!
Dar soarele-l nelinişteşte
trezindu-i ochii cu lumină,
când vrea să-şi vadă şi nu-şi poate
privi părinţii liniştit.

Cum le-ocrotesc eu oare această clipă fericită?
M-aşez în soare,
să-i fac umbră copilului zâmbind spre ei
să-şi poată bucura privirea în tihnă
cu părinţii dragi.

... Nici unii n-au băgat de seamă,
ce le făcuse-un om străin.

Dar cât de fericit sunt
tocmai că n-au luat nici unul seamă
ce le-a făcut atunci străinul,
ce ochii şi-i ştergea-n ascuns.