Câţi plâng după sănătate, plâng adesea în zadar,
câţi plâng dragostea pierdută, ades rămân nemângâiaţi,
câţi plâng vremea lor trecută, tinereţea ce se duce
sau avântul
sau tăcerea,
sau prilejuri nimicite,
plâng zadarnic după norii ce s-au dus
şi nu mai vin.

Numai ce-i ce-şi plâng păcatul
până-şi pot afla iertarea,
numai cei ce plâng cu alţii,
pentru uşurarea lor,
numai cei ce plâng cu Domnul
pentru pierderile sfinte,
numai plânsul rugăciunii,
plânsul milei
şi-al iubirii,
plânsul pentru mântuire,
- nu se plânge în zadar!