Nu-mi suspina iubire cârtind că-i crucea grea
căci, mai puțin și-ajungem curând și noi acasă
să-ți pară tot mai dulce amara cruce-a ta
și zarea cândva tristă să-ți pară mai frumoasă.

În fața lui Hristos
vom pune crucea jos
și-atunci din Mâna Sa
cununa vom lua...

Nu-ți mai întoarce ochii spre nici un loc și vis
ce ți-ai putut odată dori aici și cere
ci-n dragostea-mpletită a cerului deschis
îmbrățișează-ți crucea și-nvăluie-o tăcere.

Singurătatea sfântă în care ai ajuns
alunge-ți orice strigăt ori șoaptă tulburată
în jurul tău vin îngeri cu dulcele răspuns
ce nalță și sărută o cruce-mpreunată.

Sfințirea te va duce să vezi ce-i nezărit
te va uni cu ceruri mai sus și jos ca tine
te vei cuprinde-n totul - și-atunci ai devenit
un imn al Armoniei Eterne și Divine.