Psalmul 25

Doamne, îmi înalț iarăși ruga...
Căci mă-ncred numai în Tine
De aceea Te caut și dau fuga
Ca să nu se bucure vrăjmașii mei de mine.


Dorind să fiu povățuit în adevăr,
Te rog învață-mă să umblu pe cărare
Și chiar de-ar fi ca să mai sufăr,
Tu rămâi nădejdea mea cea mare.


Nu-ți aduce-aminte de greșelile mele
Nici de fărădelegile din copilărie,
Fă ca sângele Tău să le mai spele
După-ndelunga Ta credincioșie.


Privește-mă cât sunt de nenorocit!
Iar neliniștea inimii mele crește...
Scoate-mă din necazu-n care m-am trezit
Și din groapa care tot se adâncește.


Pune-mi piciorul pe sfânta temelie,
Ca să nu mă clatin când vine pustiirea
Iar ca tovarăși în călătorie,
Să-mi lași inocența și neprihănirea.

~Amin~