Atât amar de viaţă mi-ai fost nedespărţit,
mi-ai fost un frate vitreg,
- dar nu m-ai părăsit...
Zgârcit ai fost cu mine,
că pe-orice strop ce-mi dai
acelaşi preţ de foame şi lacrimi îmi cereai.

Mereu sărac şi jalnic
şi ruginit şi gol,
erai al tiraniei şi-al foametei simbol.
- Cu lacrimile câte în tine mi-au căzut
mai darnic ca stăpânul,
- eu i te-am dat umplut!