Nu-i judecător mai drept
ca iubirea Ta în mine
ea-mi dă inimii din piept
când cântare, când suspine
când cântare - dacă țin
calea Ta neprihănită
când cel mai amar suspin
dac-ascult la vreo ispită.

Când răspund cu pas grăbit,
dragostea-Ți din mine cântă
când avântul mi-e slăbit
se-ntristează și frământă,
când mă duc să mor cu drag
mă sărută-nflăcărată,
când mă cruț și mă retrag,
mi se-ntoarce rușinată...

Când o pun cea mai dintâi,
îmi străluce ca un soare -
când o uit sau o amâi
mă sfâșie și mă doare!
- Doamne, fă-mi a ei porunci
aspre-n orice căi a mele
căci ea nu-mi dă miere-atunci
când sunt vrednic de nuiele...