LUCEAFĂRUL DIN INIMA EI
Luceafărul din inima ei, din inima femeii, e copilul,
Și pentru el, o mamă acceptă chiar exilul,
E vorba de iubire, iubire specială, pentru eternitate,
E vorba de iubire îmbălsămată doar cu bunătate.

Chiar dacă stă în umbră, ea stă în rugăciune,
Cu dor și lacrimi multe în șoaptă multe spune,
Ea nu e în lumină, căci umbră vrea să fie,
Copilul să-l conducă spre viață-n veșnicie.

Cadou este copilul, cadou primit de sus,
Dar în eternitate cadoul trebuie dus,
Nu este o visare, e doar dorință vie,
Dorința unei mame, o mamă doar o știe.

Luceafărul din inima ei, e darul prețios,
Nu e nimic mai bun, nimic nu-i mai frumos,
Nu sunt cuvinte prin care putem să explicăm,
Dar doruri și visare în rugă le adunăm.
Emilia Dinescu