Doamne, aurul meu e doar de poleială...
...și-ncepe să se vadă rugina de sub el.
Ca falsul să nu fie dat la iveală
Mă stradui să-l acopăr fiece zi cu zel.

Sunt fals, sunt gol, sunt un netrebnic,
Că am vândut tot ce mi-ai dat
Pentru această lume trecătoare
Am risipit aur curat.

Nu știu cât vei putea să suferi
Să ai un rob așa de slab
Ca și măslinul din poveste
De mult sunt fără rod, uscat.

Dar, de mai este vreo speranță
De-un muc ce arde fumegând
Te rog lucrează-acum Stăpâne
Și-ajută-mi să-Ți slujesc arzând.