Doamne, laudele mele
cît ar semăna-ntre ele
ca și niște stropi de rouă,
- totuși fiecare-i nouă,
precum nouă-i fiecare
mîngîiere și-ndurare
lacrimă și bucurie
care mi le dai Tu mie.

Doamne, nouă-i orice seară
ce-n odihnă mă-nfășoară
nouă-i orice dimineață
luminată de-a Ta Față,
nouă-i orice zi-nsorită
peste munca mea rodită
nouă-i orice bogăție
care-ntruna Tu-mi crești mie.

Doamne, laudele mele
de-ar fi cît un cer de stele
de-ar fi cît un cîmp de floare
de-ar fi cît nisip la mare
de-ar fi cîtă iarbă moale
de-ar fi cîtă frunză-n vale
- n-ar ajunge-n veșnicie
pentru cîte-mi dai Tu mie!