Ce-mi vezi tu ochiul meu în lume
cînd ești deschis și treaz trecînd?
- un lanț legînd povara-mpinsă
de-un rînd de oameni altui rînd,
un lanț de patimi însetate
după-adevăr și după vis
ce mult rîvnitelor ajungeri
le-ațin un drum mereu deschis...

Ce-mi vezi tu inimă deschisă
ce uiți și crezi așa ușor?
- văd Adevărul cum întoarce
plîngînd din ușa tuturor
și-nțelepciunea risipindu-și
pe uliți aurul ceresc
iar umbrele deșertăciunii
cum rîd spre tină și cerșesc.

Ce-mi vezi tu sfîntă-nștiințare
spre Mîine cînd privești acum?
- o parte-o văd întunecime
și foc și grindină și scrum
și-o parte-o văd lucind de-un soare
nemaivăzut și nesfîrșit
dar Strălucirea și Uitarea
le despărțesc desăvîrșit...