Au trecut demult cocorii tinereții către Sud,
pașii solilor chemării tot mai limpede-i aud
către șoaptele plecării tot mai împăcat înclin,
simt că-n toți, în orice clipă, mor puțin - câte puțin,
simt că-n fiecare frate se adună-ncet încet
tainic bănuieli și lacrimi pentru ultimul regret...

Nu vă-ndurerați prea tare pentru încă un sfârșit,
nimeni dintre noi pe lume nu-i de neînlocuit!
Nu rămâne gol vreodată locul unui cântăreț,
chiar când unul bun se duce, - vine altul mai de preț -
numai Dumnezeu e Unic, El rămâne neschimbat
îngrijind să umple iarăși locul celor ce-au plecat.

Nu rămâne gol în codru când îi cade-un paltin jos;
fără schimb nu pleacă nimeni,
- vine altul mai frumos!