Să nu cârteşti când jugul
îţi pare că-i prea greu,
- încă puţin şi iarăşi
ajută Dumnezeu!

Să nu cârteşti când singur
ajungi în loc de chin,
- mai rabdă, te mai roagă
şi iar va fi senin.

Să nu cârteşti când drumul
îţi pare că-i amar,
- încă puţin şi totul
se face dulce iar!

Să nu cârteşti când plânsul
îţi arde-al tău obraz...
- Tot vreme trecătoare-i
şi vremea de necaz.

Să nu cârtim nici unii
când vine-o stare grea,
căci şi-ai ei vreme trece
şi trece-atunci şi ea.

Chiar Dumnezeu va şterge
tot chinul suferit
din viaţa celor care
au plâns, - dar n-au cârtit!