Doamne, visurile mele
de ce rele-mi spun mereu,
- dacă nu-i nimica-n ele,
de ce sufletul mi-e greu?

De ce, peste cerul serii
vine vaier din senin,
de ce peste grâul verii
ape mari deodată vin?

De ce peste-amiaza mare
vine noaptea într-un ceas,
de ce ziua dintr-o dată
fără soare a rămas?

De ce tocmai harul care
ca la ochii mei ţineam
într-o clipită de-ncercare
mă trezesc că nu-l mai am?

De ce oare-n casa asta
care-a fost a Ta deplin
mă trezesc pe neaşteptate
c-a pătruns un duh străin?

De ce inima-mi apasă
greu un gând îndurerat?
Și de ce-ai rămas Tu Singur
- dacă nu-i adevărat?