Doamne, dacă nu-s păcate
astea ce nu le ţin seamă,
de ce-mi geme conştiinţa
şi de ce-am în suflet teamă?

Dacă nu-i păcat dorinţa
care-mi pare-ndreptăţită,
de ce-mi plânge curăţia
şi mi-e inima-ndoită?

Dacă nu-i păcat privirea
lipicioasă şi flămândă,
de ce-mi sângeră iubirea
şi mi-e duhul sub osândă?

Dacă nu-i păcat îndemnul
care-l simt adesea-n mine,
de ce-mi tremură sfinţirea
şi-mi roşeşte de ruşine?

Dacă nu-i păcat în visul
ce mă-ncearcă câteodată,
de ce-mi simt o zi întreagă
conştiinţa-mpovărată?

Dacă nu-s păcate-acestea
care parcă-mi fac plăcere,
de ce inima cu ele
simte teamă şi durere?