De-atâtea ori am auzit
parabola neghinii
și totuși nu-mi plivesc smerit
din mine fructul vinii.

O, Dumnezeul meu Slăvit
alungă-mi nepăsarea
și fă-mă să-Ți ascult smerit
și treaz înștiințarea.

Atât de bine știu ce vrei
când îmi vorbești de Cale
și totuși Doamne pașii mei
cum pierd urmele Tale!

O, am privit cu înțeles
la crini și vrăbioare
și totuși Doamne, ce ades
sunt plin de-ngrijorare.

Cunosc Cuvântul Tău Cel Sfânt
cât de puternic este
și totuși cum mă las înfrânt
de orice tristă veste.

Cred Doamne că-Ți va fi-n curând
venirea-nfricoșată
și totuși prea sunt ca și când
ea n-ar fi niciodată...