Nu Ţi-am cerut vreodată Isuse avuţie,
nici n-am râvnit ʼnălţare în ochii-acestui veac,
nu foame după aur, nici sete mi-a fost mie
ci numai de iubire eu m-am simţit sărac.

N-am însetat de slava lumească niciodată
nici Ţi-am adus ofrande pentru câştig lumesc,
- dar ca un strop, Isuse, de dragoste curată
nimic n-a fost pe lume mai tare să-mi doresc.

Pe-acest strop de iubire am dat cât nu pot spune
şi-aş fi mai dat cât aur aş fi putut avea,
când i-am cuprins lumina, am stat ca-n rugăciune
şi m-am nălţat spre ceruri când m-am plecat spre ea.

Nimic nu-Ţi cer nici astăzi Isuse-am meu niciunde,
ci numai stropul dulce pe care l-am gustat
să mi-l prefaci izvorul cu nesfârşite unde
din care să beau veşnic răpit şi-ngenuncheat.