Sunt împresurat de ape
Dumnezeul meu,
tot mai mari şi mai aproape
mi se strâng mereu,
mi-au închis orice cărare
de m-aştept să mor
- numa-n Sus mai văd scăpare
Sfânt Mântuitor.

Doamne, iarăşi zac în locul
cel de fiare plin,
mi-arde viaţa ca-n mijlocul
iazului de chin,
năvălesc spre mine toate
gurile de lei,
- numai Mâna Ta mă poate
izbăvi de ei.

Doamne, stau pe-o cruce mare
ţintuit în cui,
nici o izbăvire pare
că pe lume nu-i...
- Dacă harul Tău din lume
s-a sfârşit, - apoi
Doamne, pentru-al Tău Sfânt Nume,
ia-ne şi pe noi!