O, toate ne-amintesc Isuse
oriunde mergem sau privim
de-un legământ și de-o iubire
cum alta-n lume nu mai știm.

Să nu uităm că-Ți datorăm
în veci să Te-ascultăm
de cât primim - în veci să știm
Isus, să-Ți mulțumim...

Frumoasa floare-a cărei ramuri
cu-a noastre mâini le-am împletit
să ne aducă-n veci aminte
de-un legământ ce l-am rostit.

Seninul fericit sub care
am ars pe-al rugăciunii-altar
să ne-amintească-n veci că-n jertfa
pentru iubire nu-i hotar.

Lumina ce ne-ai dat și pâinea
și casa-n care ne-ai păzit
să ne-amintească-o fericire
cum nimeni alții n-au găsit.

Atâtea stări, atâtea locuri
și-atâtea zile din trecut
să ne-amintească-n veci că alții
un har asemeni n-au avut.

Și toate, Domnul nostru, toate
să ne-amintească-n veci să-Ți fim
atât de-ascultători și vrednici
precum pe nimeni nu-i mai știm!